Profesorul care încearcă să ne umilească pe internet şi despre profesorii de frica cărora te făceai mic în bancă, ca să nu fii ruşinat.

                                                                                   (Photo by Austrian National Library on Unsplash)

Chiar înainte cu câteva zile de întâmplarea ce urmează să v-o povestesc, purtam o discuție cu cineva despre profesorii ce se comportă ca nişte mici Dumnezei, şi ce nu au pic de respect față de copiii de-ai căror educație sunt responsabili. I-am avut şi eu şi, cel mai probabil, i-ai avut şi tu.

Mai toți am avut nişte profesori de care am fost terorizați. Doar gândul că urmează ora cu profesorul respectiv, ne inducea deja ceva anxietate. Te faci mic în bancă, în speranța că vei trece neobservat, stai cu ochii în caiet, ca să nu cumva să-ți întâlnească privirea…că poate te trece la tablă şi te ruşinează, sau urlă în gura mare că nu ți-ai făcut tema sau mai ştiu eu ce nu ai făcut bine. Vă sună cunoscut?

Şi aşa învățăm, de la o vârstă fragedă, să ne facem mici, să ținem capul plecat, în loc să punem întrebări, în loc să înflorim, în loc să ne hrănim curiozitatea, în loc să fim încrezători. Sunt aceiaşi profesori ce-şi aleg 2-3 preferați, iar pe restul îi consideră proşti şi îi tratează ca atare.

Întâmplător, chiar zilele trecute am dat, pe Facebook, de un astfel de profesor (sau cel puțin impresia asta mi-a lăsat-o mie doamna), ce a încercat să facă ce ştia ea mai bine, să umilească, să arate cât e ea de inteligentă şi cât de insignifianți suntem noi, restul, pentru că repetăm informații atât de banale. Ce frumos era dacă venea cu o încurajare! Eu nu cred că există o limită de vârstă pentru învățare. Sunt oamenii ce au avut parte de o educație precară şi se decid să se educe când sunt deja adulți, şi îi admir pentru asta.

Cei care mă urmăriți de ceva timp, ştiți că scriu articole educaționale în fiecare joi, explicate cât mai simplu, pentru adulți ce poate au învățat cândva informațiile acestea şi nu-şi mai amintesc, şi pentru copiii, elevii sau nepoții lor. La rândul meu, învăț lucruri noi atunci când scriu articolele, pentru că fac documentare înainte, aşa încât să fiu sigură că transmit mereu informații corecte.

Pe unul din grupurile unde am avut distribuită una dintre postările de la “Joia Educațională”, o mămică mi-a scris un mesaj tare drăguț:

“Multumesc pentru informatia interesanta pe care am aflat-o azi, ca si adult! acum o pot duce si mai departe.. hihi!”

O zi mai târziu, o doamnă a intrat şi s-a gândit să o ruşineze pe mămică, scriind arogant:

“ACEST LUCRU SE ÎNVAȚĂ ÎN CLASA A 5 A, LA GEOGRAFIE.”

I-am atras atenția doamnei că nu înțeleg scopul comentariul ei şi i-am spus că mie îmi dă impresia că face pe inteligenta. Bullying în toată spelendoarea lui. După mesajul meu, doamna cred că s-a aprins, pentru că a început să ne jignească, să ne spună cât de proaste suntem noi şi cât de inteligentă e ea.

“NU FAC PE INTELIGENTA. CHIAR SUNT MULT PESTE MEDIE, DECI ȘI PESTE VOI DOUĂ, CHIAR AȘA VOPSITE ȘI TRASE LA INDIGO CUM SUNTEȚI. CÂND EȘTI PROFESOR DE GEOGRAFIE, CU VECHIME DE PESTE 30 DE ANI, ȘTII CE PREDAI ȘI CÂND. AȚI LIPSIT ȘI LA ORELE DE LIMBA ROMÂNĂ, NU NUMAI CELE DE GEOGRAFIE. AȘA CĂ, MAI PUNEȚI MÂNA PE NIȘTE MANUALE DE CLASA A 5 A ȘI NU VĂ MAI DAȚI DEȘTEPTE CÂND NU SUNTEȚI. IAR DESPRE IRONIE, SUNTEȚI DEPARTE.”

I-am răspuns doamnei că mesajul ei m-a lăsat chiar tristă. I-am spus că preferam să rămân cu impresia că e doar un alt bully* de pe internet, şi nu un PROFESOR. I-am mai spus că, prin comportamentul ei, a demonstrat că are toate caracteristicile tipice ale profesorului acela ce se crede un mic Dumnezeu. Profesorii aceia cu atitudinea de “eu ştiu mai bine, tu eşti prost şi stai în banca ta”, nu dialog şi fără pic de toleranță față de copii. Profesorii aceia aroganți, ce în loc să-şi trateze elevii cu respect, îşi dau aere de superioritate şi le distrug stima de sine.

Poate că nu o cunosc personal pe doamnă, dar prin cuvintele folosite de ea şi prin nesimțirea ei, eu cred că a reuşit să se descrie perfect. Iar răspunsul meu pentru ea a venit din dorința de a schimba ceva. Ar fi ideal să nu mai avem copii ce merg cu groază la şcoală.

Şi să nu mă înțelegeți greşit, eu nu susțin că toți profesorii sunt la fel ca în exemplu dat de mine. Avem şi profesori minunați, de îți vine să-i îmbrățişezi, atunci când îi auzi cum le vorbesc elevilor şi cum îi tratează. Avem şi profesori dedicați, pe care copiii îi privesc ca modele, îi admiră şi participă cu drag la orele lor. Avem şi profesori ce comunică deschis cu elevii lor şi îi respectă, dar din păcate, profesorii aceştia sunt ceva mai rari.

La numărul de analfabeți funcționali, suntem pe locul 1 în Uniunea Europeană. Potrivit Digi24, 39% dintre elevii români sunt analfabeți funcționali. Adică aproape 40% dintre copiii din România termină o şcoală, ştiu să citească şi să scrie dar nu pot înțelege exact ceea ce citesc şi nu pot aplica acele informații în viața de zi cu zi. Atunci când le pui un text în față, nu au capacitatea de a-l înțelege, sau îl înţeleg superficial, că doar sunt aceiaşi copii ce memorează totul mecanic, fără să înțeleagă exact ce au învățat, fără să fie încurajați să gândească. Ce contează e să repede acolo ca un papagal, nu să înțeleagă ce i se predă. Şi cu astfel de profesori, cum să nu fie copiii aşa?