Fetița cea mare a pregătit prânzul
Jurnal de bonă
Astăzi am lăsat-o pe fetița cea mare (6 ani) să pregătescă mâncarea pentru prânz, pentru ea şi sora ei. 
Am lăsat-o pe ea să facă mai tot. A început prin a scoate din dulap toate ingredientele de care i-am zis că are nevoie. A spart ouăle (suprizător, cea mai mare parte din ou a ajuns în bol, nu pe lângă), le-a bătut bine şi tot ea le-a turnat şi gătit. Eu doar am pornit aragazul şi am pus ouăle în farfurie, deoarece tigaia era fierbinte. După, a pus pâinea l-a prăjit şi a tăiat bucățele de brânză, pe care le-a aşezat frumos în farfurie. A dus farfuriile la masă şi a chemat-o şi pe sora ei la masă, mândră de munca ei.
Vă imaginați cât de fericită a fost? Că ea, cu mânuțele ei, a făcut tot, fără ajutor din partea mea. În primul rând, îi creşte încrederea în ea, că poate face lucruri tot mai dificile şi îi mai arată că eu am încredere în ea. Cred sincer că m-am născut să lucrez cu copii şi cred că v-am povestit aşa pe larg pentru că şi eu am fost cel puțin la fel de mândră de ea pe cât a fost şi ea. 