De-a v-ați ascunselea, prin telefon
Sunt foarte apropiată de copiii surorilor mele. Ei sunt apropiați de sufletul meu. Îi ador! Merg acasă în România o dată la câteva luni, de dorul familiei. Trebuia să merg şi acum de Paşte dar nu am mai mers, pentru că nu cred că acum e o perioadă bună să călătorim. Vorbesc mereu cu copiii la telefon dar mi-aş fi dorit să pot interacționa mai mult cu ei. Se plictisesc destul de repede la telefon, când eu încă aş mai vorbi.
Zilele trecute, am inventat un joc foarte bun, zic eu, pentru cei ce nu pot fi fizic cu copiii dragi lor. M-am jucat cu Maya, fetița surorii mele, de-a v-ați ascunselea, prin telefon. 
Vlad, soțul meu, trebuia să ducă telefonul acolo unde zicea Maya, atunci când eu mă ascundeam, şi mama mea mergea unde îi ziceam eu, atunci când eu o căutam pe Maya.
“Du-te în bucătărie şi arată-mi ce e sub masă”,”Ridică plapuma să văd dacă tuşi e acolo”, sau “Du-te în camera mare, apoi deschide dulapul, să vedem dacă Maya e ascunsă acolo.”, cam aşa erau instrucțiunile celor ce jucau, pentru cei ce țineau telefonul.
Ne-am distrat de minune toți şi am petrecut timp de calitate cu Maya, chiar dacă nu eram fizic cu ea. Zilele următoare sper să mă pot juca şi cu ceilalți nepoți. 
Ce ziceți de jocul nostru?