Ca la 30 de ani!

Ca la 30 de ani!

30 + o zi 🎂🥳 . Ziua de ieri am petrecut-o în atmosferă de sărbătoare. Astăzi, m-am apucat de scris puțin. Să-mi exersez descrierile. Poate 30 e vârsta la care reușesc să-mi îndeplinesc un mare vis ✍️📖 . Știu, aici pe pagină nu am mai fost activă deloc. Vă mai amintiți de mine? 🤔😁 Vă atașez mai jos, probabil pentru prima dată, o parte din scrierile plăsmuite de imaginația mea:

 

“Soarele luminează acoperișul vechi, și o parte din fațada casei doamnei Vera. Doamna Vera e la geam, în fotoliul ei de citit, unde o vezi adeseori când privești spre curtea comună. A primit recent flori și le-a așezat frumos pe măsuța din fața geamul. Crizanteme galbene.
Doamna Vera are 57 de ani. Are ochi albaștri, părul vopsit într-o nuanță frumoasă de roșcat, unghiile vopsite în roșu, iar de gât îi atârnă mereu o pereche de ochelari cu lanț. E un om interesant, care pare că se bucură într-adevăr de viață.

Nu se căsătorise niciodată, și nici copii nu avea. După cum chiar dânsa îmi povestise, fusese logodită, în urmă cu mai bine de 30 de ani, cu un băiat pe care-l cunoscuse pe când era studentă la București. Cu câteva luni înainte de a se căsători, s-au decis să se mute împreună. Nu mult a durat până și-a dat seama că logodnicul ei nu era așa cum și-l imaginase ea. Bea prea mult, era leneș și după cum doamna Vera spune: “aștepta să strâng eu după el, și se mai și comporta de parcă eu eram cea țicnită”. După ce rupse logodna, își promisese că nu o să-și mai complice vreodată viața cu oameni care nu aduc un plus de valoare în viața ei, iar dacă îi e mai bine singură, nu o să facă compromisuri în legătură cu propria fericire, doar pentru a avea pe cineva alături. Avuse și alte relații, unele mai serioase, altele mai puțin serioase, însă nimic care să o convingă să renunțe la viața pe care și-o clădise și care îi aducea toată fericirea de care avea nevoie.
O pisică sare de pe acoperișul doamnei Vera pe casa de lângă. Eu îi spun, încă, casa doamnei Mary, cu toate că Mary s-a mutat din curte de mai bine de 15 ani, pe vremea când eu eram un copil. De atunci, multe familii au venit și au plecat din casa galbenă a doamnei Mary. Un zâmbet îmi apare pe față de câte ori îmi amintesc de ea. Avea mereu bomboane pregătite pentru mine și sora mea. Adeseori, acestea erau deja expirate, dar nu ne deranja prea tare…eram mai mult decât fericite cu bomboane de Crăciun și-n luna august. Copii fiind, pentru noi era important că am primit ceva dulce, restul erau detalii.

Telefonul începe să sune zgomotos, și mă smulge rapid din starea mea de visare. E Sara, probabil vrea să se asigure că nu am să anulez ieșirea de mâine seară, după ce am aflat că Dan o să fie și el acolo.

 

…………………………………………………………….”
Cum vi se pare fragmentul de mai sus? 😁


10 thoughts on “Ca la 30 de ani!”

Leave a Reply