Aici, părinții pleacă adesea pentru un weekend prelungit, şi lasă copiii la bunici sau cu bona.

La postarea de ieri, am vorbit în comentarii cu o cititoare simpatică, care îmi zicea despre cât de rapizi sunt unii oameni în a le judece pe mame, în loc să le ajute. Atunci când se plâng că sunt obosite, le lovesc cu: “dar cine te-a pus să-i faci!”, iar când visează la o pauză, le spun, sau le sugerează, că atunci când devii părinte tu nu mai eşti important, şi aproape că le fac să se simtă prost, pentru că visează şi ele la o vacanță/la o pauză.

Nu am copii, dar lucrez ca bonă de 6-7 ani, în Irlanda, şi am avut în grijă, full-time, de copii de toate vârstele. De la o minune de 2 luni, la copii de 4, 7 sau 9 ani, şi am lucrat cu mai multe familii irlandeze.

Eu zic e că e normal să fii obosită, nervoasă, supărată sau orice alte sentimente ai avea. Nu înseamnă că-ți iubeşti copilul mai puțin dacă visezi la o pauză, înseamnă doar că eşti om. Eu aşa văd lucrurile. Şi cum să nu visezi? Când alergi toată ziua. Ba chiar e recomandat să mai iei o pauză, să ai grijă şi de tine, măcar din când în când, că te întorci mai liniştită, cu o altă perspectivă şi cu mai multă energie.

Ce am vrut să zic e că aici, în Irlanda, părinții pleacă adesea pentru un weekend prelungit, şi lasă copiii la bunici sau cu bona. Am stat de multe ori peste weekend cu copiii, şi e fain când îi vezi pe părinți cât vin de relaxați, după doar 2-3 zile de vacanță. Adesea spun că abia au ieşit din hotel, dar că a fost cel mai relaxant weekend din viața lor. Se întorc mai energici, mai fericiți şi mai prezenți acolo pentru copiii lor. Eu nu văd, nici măcar pentru o secundă, vacanțele astea ca pe ceva egoist, ci le văd ca pe ceva necesar. Eu le-aş pune în categoria de “self-care”.

Cât despre cei care vă critică şi vă judecă fiecare mişcare, vă zic şi vouă ce-i zic mereu soră-mii, adică să-i ignorați complet şi să vă reamintiți mereu că problema nu e la voi, problema e doar lipsa lor totală de empatie. ❤